CONCURSUL DE CREAȚIE „Istoria readusă la lumină: Suveranii României – conducători și eroi”

Ediţia I/2020

ANUNŢ

Organizația de Tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei organizează concursul de creație “Istoria readusă la lumină: Suveranii României – Conducători și Eroi”, adresat elevilor din România și Republica Moldova din clasele V-XII.

Tema concursului din acest an (Ediţia I/2020) este “Regele Mihai prin ochii tinerilor de astăzi”. Prin tema concursului cerem participanţilor creații personale (poezii, eseuri sau articole), privind personalitatea istorică a Regelui Mihai I al României (1921-2017). Cele mai bune lucrări vor fi premiate și publicate.

ARGUMENT

Regele Mihai I a reprezentat una dintre cele mai admirate personalități ale comtemporaneității românești. Suveran al României în anii 1927-1930, sub Regență, și 1940-1947, Majestatea Sa a fost moștenitorul de drept al bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul. Eroismul de care a dat dovadă în tinerețe a făcut posibilă reîntregirea Transilvaniei la 25 octombrie 1944. Forțat să abdice la 30 decembrie 1947, Majestatea Sa a fost reprezentantul din Exil al României Suverane. După Revoluția din decembrie 1989, Regele “a fost poarta prin care nu am avut îndrăzneala şi socotinţa să păşim” – revenirii la monarhia constituțională fiindu-I preferată menținerea republicii. La 25 octombrie 2011, Majestatea Sa, de la înălțimea vârstei de 90 de ani, s-a adresat Națiunii Române, amintindu-ne ce înseamnă cu adevărat un conducător. Înțelepciunea care răzbate din discursurile și mesajele Regelui ne poate îndruma pentru a descoperi ce înseamnă un om născut, crescut și educat pentru a fi Regele unei Țări și Monarhul unei Națiuni.

CALENDAR

Anunțarea concursului: vineri, 2 octombrie 2020.

Termen pentru primirea lucrărilor: duminică, 8 noiembrie 2020.

Termen pentru jurizare: luni, 30 noiembrie 2020.

Anunțarea rezultatelor: marți, 1 decembrie 2020.

REGULAMENTUL CONCURSULUI

1) REGULI

-Concurenţii trebuie să urmeze studii preuniversitare în România sau în Republica Moldova.

-Fiecare concurent se poate înscrie cu o singură creație la fiecare din secțiuni (I. Poezie, II. Eseu, III. Articol) care să respecte tematica dată.

-Creațiile sunt proprietatea intelectuală ale autorilor dar, prin înscrierea lor în concurs, autorii acordă organizatorilor dreptul de publicare a lor în relația cu concursul.

2) FORMAT ÎNSCRIERE

Mail-ul de înscriere se transmite la adresa tineretanrm@gmail.com. Acesta trebuie să conțină următoarele menţiuni:

Numele autorului:

Școala:

Localitatea:

Date de contact (telefon, mail):

Creațiile (I. Poezia, II. Eseul sau III. Articolul) se vor transmite atașate mailului, într-un fișier format .doc și .pdf.

3) ÎNDRUMĂRI

I.POEZII

Poeziile pot fi scrise în vers liber sau cu rimă.

Exemplu:

Istorie la lumină

de Andrei Giuglea

A fost odată nu demult un prinț devenit rege,

Ce și-a văzut țara arzând cum nimeni nu-nțelege,

O pradă de război luată dintre câștigători,

Ce-au lăsat aliatul exilat cu ochii-n nori,

Istoria stă scrisă dar sunt pagini ce lipsesc,

Sunt pagini arse-n lagăr sau ce nu se povestesc,

Un martor ocular, martir ușurat de coroană,

Alungat de pe tron, șantaj și-o abdicare rană,

Un colț de paradis în iad, un rege încolțit,

O mie de vieți salvate și-un pas potrivit,

O abdicare falsă și-un exil ce n-avea rost,

O republică bastardă, ordinele unui prost,

Sindromul Stockholm pentru Stalin, cum să zici „era mai bine”?!

Golani cu tancuri prăduind est-vest cum nu se cuvine,

Și micul prinț maturizat preia rapid controlul,

Antonescu, Stalin, Hitler amenințănd poporul,

Și Groza ce și-a păcălit regele la palat,

Amenințându-și patria să-l vadă abdicat,

Cu lacrimi de soldați neputincioși, garda regală,

Plângand în gară pentru rege scos forțat din țară,

Vagoane ce sclipeau în iarna dar nu de la aur,

Cum pleacă gol din țară cel mai prețios tezaur,

Sclipiri de geniu ce-a bătut o lume să trăiască,

Mereu cu gândul la familia românească,

Citiți români istoria căci un rege nu minte,

Rege român pe tron ce ne lasă fără cuvinte,

Au trecut ani și nu destui vor plânge pentru rege,

Și nu vom ști în locul lui ce-am fi putut alege,

Vedeam târziu pe la vecini și ne pierdeam umorul,

Ucraina revoltată, Stalin și Holodomorul,

Regele ne-a salvat, n-a abdicat dar a plecat,

Și primul ’89-n ’47 s-a luptat,

Primiți români pe rege și aflați tot ce-a făcut,

Românul bun la toate e divin, nu prefăcut,

Familia regală este-a noastră-a tuturor,

Și toți vom trece peste căci n-am stat la mila lor,

Tot oameni fără Dumnezeu cârmesc o Românie,

Ce-n literă și-n spirit încă este Monarhie!

II.ESEU

Eseurile sunt creații originale care exprimă opiniile, sentimentele și gândurile autorilor.

Exemplu:

Regele de pe Wall Street

Eseu de Andrei Giuglea

„Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.”

Regele Mihai I în Parlamentul României, 25 Octombrie 2011

O istorie povestită pe scurt nu va avea niciodată nivelul de detaliu care să arate imaginea completă a ceea ce s-a întâmplat. România are o astfel de poveste care nu a avut un sens real până o parte din arhive au ieșit la suprafață, până când un rege exilat nu a fost primit înapoi în țară și până când cu greu ne-am dat seama că republica nu este o formă de guvernământ care se pretează pe cultura, tradiția și evoluția socială a românilor.

Multe istorii au fost scrise în umbră de cuceritori și nu are rost să le mai amintim decât dacă ne servesc în vreun fel la menținerea și apărarea identității naționale. Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii (art. 152). Forma republicană de guvernământ nu poate forma obiectul revizuirii cu toate că Majestatea Sa Regele Mihai I al României este în viață. O răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari aparținând aceluiași stat, folosind forța, se numește lovitură de stat.

Referitor la istorii scrise de cuceritori, nu neapărat de învingători: nu aș avea nici o problemă în a accepta situația prezentă dacă lovitura de stat prin care Regele a fost înlăturat de la conducerea țării ar fi reflectat adevărul. PROBLEMA MEA este că nu a fost o lovitură de stat militară: cei care au ordonat nu au fost ofițeri militari sau comandanți paramilitari aparținând Regatului Român. Nici un soldat român nu ar pune mitraliera la capul Regelui pentru a-l forța să semneze abdicarea. Nici un cetățean nu ar fi amenințat Regele că dacă nu abdică vor fi executați 1000 de studenți monarhiști. Din punct de vedere legal, actul abdicării este nul. Nu ar trebui să existe îndoială: republica nu are act de naștere. O spun cu mândrie și absolută convingere: Majestatea Sa Regele Mihai I al României este Regele nostru atât în litera legii cât și în spiritul ei. A spus-o chiar Majestatea Sa: „veți lăsa Uniunea Sovietică să vă dicteze ce formă de guvernământ să aibă patria voastră?” Arhivele au dat numele generalului sovietic responsabil cu instaurarea experimentului social numit comunism în România și Bulgaria (Dmitri Fedicikin, general NKVD). Abdicarea forțată a Regelui și trimiterea acestuia în exil a fost un plan foarte eficient pentru distrugerea identității românești.

Când eram copil, primul lucru pe care l-am aflat despre Rege este că a plecat din țară cu vagoane pline de aur. A fost prima oară când mi-a fost frântă inima și s-a instalat în mintea mea mentalitatea de victimă primită de la familie și starea permanentă de necesitate a națiunii românești. Din ce îmi amintesc, Regele Mihai a lucrat ca broker pe Wall Street, a fost pilot de test pentru aeronave, antreprenor și chiar grădinar. Vorbim aici despre un Rege care a aflat că Romania a intrat în război la radio, un Rege care a întors armele împotriva lui Hitler și a instaurat greva regală când clasa politică a deviat de la interesele țării.

Chiar dacă faptele acestui erou centenar îl fac să fie iubit şi respectat de foarte mulți cetățeni, trebuie să ne amintim că nu Regele face monarhia ci monarhia creează regi. Monarhia creează mediul propice pentru valori culturale și artistice, sporește loialitatea militară și a serviciilor secrete și cultivă încrederea populației în economie.

Într-o țară condusă din umbră de oameni fără Dumnezeu, republica este o umbră în care microbul corupției hrănit de mită face ravagii între voturile civile și politice atât de ieftine. O identitate națională sănătoasă poate pune în perspectivă acțiunile și consecințele pe viitor a unor fapte ilegale care încep de la evaziune fiscală de câțiva lei până la privatizări ilegale vitale pentru economia țării. Adevăratul 1989 a fost 1947. În momentul în care Regele a trecut granița, România a devenit o țară fără identitate. Oamenii numără anii din 1989 până în prezent ca sa dea vina pe starea națiunii că nu s-a făcut nimic în 20 sau 26 de ani câți s-au făcut acum. Un Rege poate fi arbitru între toate aceste forțe care consumă România în prezent.

Adevărul trebuie totuși să cuprindă toate influențele perioadei comuniste, toate somitățile arestate și răpite din mijlocul populației și frica cu care au crescut cel puțin oamenii dintr-o generație. Arhivele au început să fie declasificate pe plan internațional. Nu mai este un secret faptul că războaiele au fost o sursă de profit pentru anumite grupuri de interes în ciuda patriotismului cu care au luptat cei recrutați sau voluntari. Ne confruntăm cu cea mai mare rezistență organizată din istorie și nu ca țară ci ca umanitate. Nu mai poate fi vorba de un conflict militar, financiar sau legal. Aceste lucruri se știu de foarte mulți oameni dar dintr-un motiv sau altul nu fac parte din discursul public. Un rege nu ar păstra tăcerea. Un rege a spus deja cum a fost ignorat de puterile mondiale referitor la ce se întâmpla în România.

Vorbim despre o țară căzută pradă de război Uniunii Sovietice după ce cursul forțelor armate românești s-a îndreptat împotriva Germaniei. La nivelul la care au fost respectate tratatele, granițele și influențele marilor puteri se poate înțelege că populatia civilă nu a mai fost privită ca o masă de indivizi cu drepturi umane ci ca o statistică. În schimb, tot ce a făcut Regele a făcut pentru oameni. Vorbim despre era abdicărilor cu forța, secolul capitulărilor nucleare, mari puteri care decid soarta puterilor mai mici și lovituri de stat care se bat cap în cap și nu mai au legătură cu suveranitatea.

Nu mai este un secret existența acestor grupuri de interes care au îngenuncheat țări, au asasinat dinastii și au alungat monarhi. Mijloacele tradiționale de luptă nu mai pot funcționa. Ceea ce se poate face prin restaurarea monarhiei este să-l aducem înapoi pe rege care să moară nu în exil, nu asasinat, nu de inimă rea ci la cârma propriei țări care nu se scufundă ci merge către generația următoare. Curțile internaționale de justiție nu țin cont de abdicarea ilegală prin amenințarea cu moartea și șantaj, nu recunosc formarea și consolidarea partidului comunist cu armata sovietică în țară sau serviciul de securitate format în urma protestelor din 1945 de ziua onomastică a Regelui și alungarea acestuia din țară cu zvonuri despre trădare. Restaurarea Monarhiei ar însemna pentru români în primul rând reconstruirea unui colț de paradis. Un colț de paradis construit în adâncul sufletului unde trebuie să fie doar iubire pentru patrie și rege. De fapt pentru rege și patrie și nu pentru că Regele ar avea prioritate ci pentru că el reprezintă nodul iubirii care dizolvă orice umbră de păcat social sau amenințare externă.

Nu pot să-mi explic memoria genetică a unei populații sau mitul voievodului care a reprezentat forma de guvernământ ca cea mai apropiată de sufletul românilor dar pot sa spun asta: nu am devenit monarhist; mi-am adus aminte că sunt. Lucrurile care s-au întamplat au fost cauzele. Problema identității românești este efectul. La fel cum familia este celula de bază a societății, așa și Familia Regală este celula de bază a unui stat suveran. Celelalte forme de guvernământ au evoluat din monarhie și nu este nici o rușine să ne întoarcem la singurul model de guvernământ care a păstrat cele mai democratice valori dintre statele civilizate și care a putut dezvolta și proteja o societate atât de ea însăși cât și de agresori externi.

Soldații responsabili de protejarea Regelui în momentul amenințării și șantajului nu au avut nicio șansă să-l protejeze. Liniile telefonice de la palat au fost tăiate și regimentul respectiv escortat departe de monarh. Se poate lupta împotriva unor oameni fără Dumnezeu care au pus la cale un asemenea atentat precum și răpirea identității românești?

P.S.: Am ales titlul Regele de pe Wall Street pentru că pune cel mai bine în contrast propaganda făcută de sovietici cu slujbele pe care monarhul le-a avut pentru a se întreține în exil.

III. ARTICOL

Articolele sunt creații ale autorilor care documentează un aspect al tematicii date.

8 noiembrie 1945 – 75 de ani de la prima manifestaţie anticomunistă din România

Articol de Oana Vieru

Acum 75 de ani, data de 8 noiembrie 1945 a rămas în conștiința românilor – nu doar în manualele de istorie – ca fiind prima manifestație anticomunistă din România. Dar cum s-a ajuns aici? Cum au reusțit comuniștii să schimbe semnificația unei zile sfinte într-un schimb de focuri în Piața Palatului?

Ziua de 8 noiembrie nu era una oarecare; era clipa în care românii își manifestau atașamentul fața de Regele Mihai I, fața de persoana lui și față de valorile pe care acesta le reprezenta. Așa s-a întâmplat și în acea zi frumoasă de toamnă târzie. Aproximativ 15.000 de oameni s-au strâns în Piaţa Palatului Regal pentru a-şi omagia tânărul Rege, de ziua lui onomastică. Era atat un gest de mulțumire față de Rege (că a scos România din Alianța cu Axa), dar și unul de susținere morală, mai ales că țara avea de a face cu un guvern procomunist (guvernul „Doctor Petru Groza”), ce fusese împus de sovieticii de la Moscova, ce nu se bucura de simpatia poporului român și ale cărui legi nu erau semnate de catre Rege. Manifestanții veniseră, în primul rând, ca patrioți, ca regaliști și apoi ca membrii ai partidelor istorice – Partidul Național Liberal și Partidul Național Tărănesc. Erau în majoritate tineri studenți, elevi, foști veterani de razboi, intelectuali.

Pentru a reprima manifestația, guvernul Petru Groza – ajutat de Ministrul de Interne de la acea vreme, Teohari Georgescu – a trimis mai multe camioane cu muncitori. Rezultatul: în urma altercațiilor și a focurilor de arme trase din Cladirea Ministerului de Interne – ce se gasea vis-a-vis de Palatul Regal – au rezultat 11 morți, sute de răniți, iar supraviețuitorii au fost arestați și anchetați în beciurile Ministerului. Se înscenează rapid o anchetă, iar la 12 ianuarie 1946 Curtea Marţială a Corpului II Armată Bucureşti emite un amplu referat, prin care 29 de participanţi urmau a fi judecaţi, acuzaţiile ce li se aduceau fiind cele de: „instigare la întruniri fără autorizaţie”, „asociere contra liniştii publice” şi „participare la înfruntarea autorităţii”. La 21 ianuarie 1946, 29 dintre cele 557 de persoane arestate şi anchetate după manifestaţia din 8 noiembrie 1945 au fost incriminate de maiorul magistrat Iorgu Popescu, sub învinuirile de „înfruntarea autorităţii publice”, „instigare la întrunire fără autorizaţie”, „asociere contra ordinii publice”, „comentarea situaţiei politice interne şi externe” şi „instigare la multiplicarea şi răspândirea de publicaţiuni necenzurate”. În anii următori, majoritatea celor inculpaţi aveau să fie rearestaţi şi condamaţi la executarea unor pedepse de zece şi chiar cincisprezece ani de închisoare.

Prezent la București în Piața Palatului, în data de 8 noiembrie 1945, diplomatul american Roy M. Melbourne relata, urmărind manifestația: „Pe la ora 10,45, lumea din fața hotelului a început în mod sincer și spontan să cânte Imnul Național, în vreme ce mulțimea din piață creștea din ce în ce, ca pe o scenă uriașă.

La ora 11 grupuri mari de tineri purtând steaguri au pătruns în piață dinspre Calea Victoriei pe lângă hotel și în scurt timp s-au contopit cu mulțimea.

La ora 11,20 s-au auzit primele împușcături, persoanele din mulțimea mereu crescândă au început să arunce pietre unii într-alții, iar suporterii Guvernului aflați în camioane, dându-și seama că sunt copleșiți de mulțime, au hotărât, la ordin sau din propria inițiativă, să se retragă.

În timp ce aceste camioane se retrăgeau, la ora 11,25, în fața statuii din piață un camion a fost răsturnat și incendiat. Acesta a fost urmat la scurt timp de un al doilea camion, căruia i s-a dat foc. Atunci, s-au tras focuri de armă, cu puțin înainte de a se vedea venind dinspre Calea Victoriei o mare de steaguri care se apropiau de piață și care — am aflat puțin mai târziu – purtau însemnele Partidului Național Liberal, ai cărui reprezentanți veneau în piață să-l aclame pe Rege. […]

Marea de oameni cu steaguri aclamându-l pe Rege și-a făcut loc lângă statuie. În fruntea procesiunii era purtată o pancartă pe care scria: „Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai“. Un informator mi-a spus printre altele că ieri-seară a fost imposibil să se cumpere portrete ale Regelui din magazine, iar oamenii din piață au fost nevoiți să ia tablouri de pe pereții de acasă sau ai magazinelor, ca să aibă cu ce defila. O persoană din anturajul Partidului Liberal mi-a spus că seara trecută s-au operat multe arestări printre liderii partidelor Național Țărănesc și Național Liberal, care se ocupau cu pregătirea manifestației de astăzi din piață în cinstea Regelui. Unii dintre ei au plecat de acasă pentru a nu fi arestați și a putea participa la manifestația de astăzi din piață, demonstrându-și loialitatea față de Rege.

Pe la ora 11,30 piața arăta ca o mare de oameni masați în fața palatului, un alt mare grup în fața hotelului și o mare masă de oameni care se întindeau pe jos în Calea Victoriei, cât vedeam cu ochiul. Grupuri mici de demonstranți circulau prin piață purtând portretele Regelui și Reginei mamă, iar o mașină de pompieri condusă de soldați sosise în grabă pentru a stinge focul camioanelor incendiate lângă statuie. […] Deodată, puțin înainte de prânz, dinspre clădirea Ministerului de Interne s-au tras puternice rafale de armă.”

(sursa relatării diplomatului american îi aparţine istoricului Bogdan Murgescu în cartea sa „Istoria României în texte”, apărută în 2001 la Editura Corint).

Ca o concluzie la evenimentele de acum 75 de ani ce au avut loc chiar în inima capitalei, istoricul Filip Lucian Iorga afirma într-un interviu: „Mitingul din 8 noiembrie 1945 a fost prima mare manifestaţie anticomunistă din România şi ultima manifestare de masă pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti şi a democraţiei, înaintea instaurării regimului comunist. La 8 noiembrie 1945, studenţimea democrată a României şi-a manifestat dragostea pentru tânărul Rege Mihai, împreună cu care străbătuse un război dureros şi în care îşi investea speranţele într-un viitor liber şi prosper. Înăbuşind atunci curajul şi generozitatea unei generaţii, comuniştii au început lunga represiune de o jumătate de secol, care a mutilat fiinţa naţională şi a închis orizonturile oricăror speranţe.”